alexandru petraş

Multă lume a crezut că anul acesta voi alege masteratul de marketing … chiar şi eu am crezut multă vreme că după management voi alege marketingul … pentru o lărgire a spectrului.

Prin primăvara anului acesta am făcut eu o mică cercetare (internă&externă) şi mi-am dat seama că aş fi fost un foarte prost marketer. Şi pentru că detest să fac  un lucru de mântuială, a  trebuit să găsesc un master  mai pe gustul meu. Alegerea trebuia să fie un mix dintre “ce-mi place” şi “ce ştiu  să fac” + o doză de pragmatism. Rezultaul a venit foarte repede  - HR (Resurse Umane).

Aşa că de luni voi începe masteratul de “Management al Resurselor Umane”. Timp de 2 ani voi încerca să învăţ metode de recrutare, metode de motivare, psihologie  organizaţională, comunicare internă, CSR … plus ceva drept al muncii (că trebuie să fim pregătiţi 100%). Eu nu spun că lucrurile astea  le voi învăţa pe toate la şcoală … nu, nu, nu, … nu mai sunt chiar aşa de naiv.

Oricum, ca să ajung un bun manager de resuse umane, am nevoie de ajutorul tău! Ce zici? Mă ajuţi?

Atenţie: post pragmatic!

Mă întrebă foarte multă lume (şi nu înţeleg de ce pe tocmai pe mine):  “de ce să mai dau frate la facultate … uite câtă lume face azi o facultate şi e ratată!” sau “de ce să mai dau frate la masterat … după 3 ani  de facultate nu crezi că mi-a ajuns şi mie … şi oricum nu ştiu nici cu facultatea asta ce mare sfârâială am să fac !” … şi pe bună dreptate … la ce folos să te mai agiţi dacă nu eşti în stare să-ţi găseşti singur o amârâtă de motivaţie.

Şi totuşi pentru cei pragmatici din fire … pentru cei foarte pragmatici am un răspuns: Trebuie să dai la facultate sau la master (şi să le termini desigur) pentru a putea trece  de primul minut de discuţie cu viitorul tău angajator!
Ştiu că este foarte cinic  dar din experienţă îţi spun că  de cele mai multe ori aşa stau lucrurile. Angajatorul român are nevoie de două lucruri mari şi late:

1. să şti să faci ceva concret, să fi bun la ceva sau să ai o pasiune pe care el să o poată exploata cât mai curând posibil;
2. să ai o diplomă pentru a putea fi acoperit din punct de vedere legal şi moral;

Aşa că dacă în ultimă instanţă nu eşti în stare să-ţi găseşti o motivaţie personală îndeajuns de bună poţi să o foloseşti pe cea mai pragmatică … “Vrei un job mai bun, o muncă mai placută, mai mulţi bani în cont, maşină de serviciu?” trebuie să faci ceva să treci măcar de primul minut al interviului … nu crezi?