alexandru petraş

Potrivit unui studiu al Institute for Corporate Productivity, angajatii sunt mai reticenti in a-si lua concediul legal, de teama ca acest lucru sa nu le ameninte siguranta locului de munca, au spus 61% dintre acestia. Un procentaj de 56% isi explica reticenta prin faptul ca nu vor fi considerati oameni-cheie pentru companie, iar alte 47% - ca vor fi acuzati ca le lipseste angajamentul fata de firma.
Sursa:   standard.ro

Teama o simt şi eu …

Angajatul nu are curaj să vorbească deschis cu angajatorul despre planurile lui de concediu. Eu  chiar ştiu cazuri în care  o banală  discuţie despre concediu a degenerat într-o demisie a respectivului angajat.

Ca angajator eu îmi doresc să am un angajat cât mai mult pentru companie şi cât mai productiv cu putinţă.  Este normal să îmi doresc asta … dar este o mare prostie … nu?

Mă întreb de ce angajatorii nu au în planul de comunicare internă o secţiune numită “concediu de odihnă”? Ar fi , din punctul meu de vedere, o secţiune chiar obligatorie … dacă ţinem cont că orice angajat are dreptul legal la concediu de odihnă. De ce nu li se  explică angajaţilor momentele din an în care aceştia se pot  folosi de dreptul la odihnă şi momentele în care  aceştia trebuie să muncească cu toţii pentru a atinge anumite obiective foarte importante pentru companie?

Daniel Stefan Pirpiliu este candidat PD-L pentru Colegiul 13, Sector 3, Bucuresti
www.Pirpiliu.ro

Descrierea postului:
Eşti locuitor al colegiului 13, sectorul 3? Vrei să fi consilier parlamentar?

Eu, Stefan Pirpiliu, daca voi fi ales pe 30 noiembrie, te voi angaja. Aplica acum.
Ce va trebui sa faci ca viitor consilier parlamentar:
- o lista cu problemele Colegiului 13
- sugestii de imbunatatire a administratiei publice locale si nationale
- sa te implici in crearea legilor, sa vii cu sugestii pentru imbunatatirea lor

Mai multe detalii pe www.Pirpiliu.ro

Cerinte:
- sa fii locuitor din Sectorul 3, Colegiul 13
- sa vrei sa se schimbe ceva in tara asta
- sa stii ce anume vrei sa se schimbe si sa simti pulsul strazii
- sa ai bun simt si atitudine civica

sursa neobizz.ro

Este genial anunţul de recrutare … nu?

Am şi eu o problemă … nu am încă un raspuns la o întrebare super simplă: Când motivez un angajat?

Sunt două teorii în domeniul resurselor umane ( total opuse dar adevărate amândouă):

1. prima teorie spune că angajatul trebuie să-şi atingă ţintele impuse de către angajator şi abia mai apoi  să primească în schimb o “motivare”  ( fie ea financiară sau non-financiară)
2. cea de-a doua teorie susţine că angajatul trebuie motivat bine de tot  înainte de a se apuca de treabă. Un moral bun duce la  rezultate bune … nu?

Să presupunem că eşti  HR Manager pentru o zi … ce variantă ai aplica cu angajaţii tăi?

Atenţie: post pragmatic!

Mă întrebă foarte multă lume (şi nu înţeleg de ce pe tocmai pe mine):  “de ce să mai dau frate la facultate … uite câtă lume face azi o facultate şi e ratată!” sau “de ce să mai dau frate la masterat … după 3 ani  de facultate nu crezi că mi-a ajuns şi mie … şi oricum nu ştiu nici cu facultatea asta ce mare sfârâială am să fac !” … şi pe bună dreptate … la ce folos să te mai agiţi dacă nu eşti în stare să-ţi găseşti singur o amârâtă de motivaţie.

Şi totuşi pentru cei pragmatici din fire … pentru cei foarte pragmatici am un răspuns: Trebuie să dai la facultate sau la master (şi să le termini desigur) pentru a putea trece  de primul minut de discuţie cu viitorul tău angajator!
Ştiu că este foarte cinic  dar din experienţă îţi spun că  de cele mai multe ori aşa stau lucrurile. Angajatorul român are nevoie de două lucruri mari şi late:

1. să şti să faci ceva concret, să fi bun la ceva sau să ai o pasiune pe care el să o poată exploata cât mai curând posibil;
2. să ai o diplomă pentru a putea fi acoperit din punct de vedere legal şi moral;

Aşa că dacă în ultimă instanţă nu eşti în stare să-ţi găseşti o motivaţie personală îndeajuns de bună poţi să o foloseşti pe cea mai pragmatică … “Vrei un job mai bun, o muncă mai placută, mai mulţi bani în cont, maşină de serviciu?” trebuie să faci ceva să treci măcar de primul minut al interviului … nu crezi?

Am auzit 1000 de manageri pana acum care justificau salariile mici date angajatilor prin urmatoarea replica : “ce sa fac omule daca astia stau toata ziua si nu produc nimic … de unde sa le dau bani? spune-mi si mie … de unde?”… si daca nu esti uns cu toate alifiile chiar esti tentat sa-i crezi.
Iata si raspunsul lui George Butunoiu, din dailybusiness.ro , care vine perfect in ajutorul meu:

“GB: Productivitatea nu este treaba angajatului, ci a managerului. Daca angajatul are posibilitatea sa munceasca putin si prost, o face instantaneu. Este treaba managerului sa se asigure ca muncitorul face mult mai mult decat il costa pe el ca proprietar de firma. Daca nu stie sau nu poate sa o faca, atunci trebuie sa renunte la afacere, sa se orienteze spre altceva. Oamenii de afaceri din alte tari se gandesc ani de zile inainte de a demara un proiect de afaceri si isi fac foarte multe calcule inainte de a face pasul.”

Parerea ta care este? Productivitatea depinde de angajat sau de angajator?