alexandru petraş

Mai este fix o săptămână până la alegerile parlamentare. Ştiai asta? La mine candidaţii nu s-au înghesuit să-mi bată la uşă. Nu ştiu ce gânduri au. I-am văzut la faţă doar pe afişele lipite prin cartier.
Nu e bai … ne întâlnim la urne domnilor!

Şi acum câteva informaţii scurte:

• Opinia mea  despre  a merge sau a nu merge la vot o găseşti şi pe votezi.ro (îi mulţumesc lui Ovidiu pentru provocare).
• Pentru cei care nu s-au decis cu cine vor vota există o unealtă foarte interesantă: testvot.eu. “Testează-ţi votul” este un proiect foarte util care în baza unui chestionar te poate ajuta în alegerea unui partid. Eu am completat chestionarul şi mi-a confirmat alegerea făcută. Este chiar interesant testul.
• Am avut câteva discuţii. Am stat bine şi m-am gândit. Iniţial a plecat ca o glumă la schimb de cărţi dar azi e realitate. La următoarele alegeri voi candida în colegiul meu ca independent. Dacă până atunci se va găsi  un om mai capabil … mă voi retrage şi îl voi susţine indiferent de culoarea politică. Dacă nu va exista omul ăla voi candida cu siguranţă. Ne întâlnim la urne domnilor!

În SUA se dă o cafea pentru un vot … în România mici şi bere. În SUA o companie este RESPONSABILĂ  … în România o companie este responsabilă în ţara de origine iar nouă ne asigură minimul pe economie. În SUA a crescut procentul celor care vor merge la vot … în România mă întreb cine mai merge la vot? La ei unele lucruri chiar conteză … la noi nimic nu contează. Suntem în 2008 şi nouă nu ne pasă de asta.

În SUA ei spun “Yes, We CAN” … în România oamenii îmi spun “No, You CAN`T” … putem să schimbăm ceva?

Anul ăsta se votează pe colegii. Eu ştiu asta, tu şti asta, prietenii tăi ştiu asta … dar se pare că cei care îmi vor dori votul încă nu ştiu asta. Pe bune acum … eu nu am văzut pe nimeni să spună că “el” candidează în colegiul meu din Brăila.

O să se trezească prin ultima lună un politician slinos şi o să-mi bată la uşă “Băi nene nu vi să mă votezi?” … şi eu, politicos, am să răspund “Dispari beiii de aici!”.

Eu cred cu tărie că politicienii noştrii nici nu-şi prea doresc foarte mult ca noi (adică eu, tu şi prietenii tăi) să ieşim la vot. Pentru că atunci lucrurile s-ar schimba … sau cel puţin le-am strica socotelile. Ei mizează foarteeee mult pe faptul că nouă (adică eu, tu şi prietenilor tăi) chiar nu ne pasă.  Ei parcă te roagă subliminal să nu mergi la vot … şi eu zic acelaşi lucru …  te rog eu frumos să nu mergi la vot … asta bine doar dacă nu începe subit să-ţi pese.

spotul via Manafu

Acest articol a fost scris cu ocazia conferintei anuale Training 08, evenimentul de training general, de HR, vanzari si e-learning cel mai complex al anului.

De foarte mici suntem duşi la şcoală. Da? Bunnnn … acolo suntem învăţaţi definiţii, teorii, lecţii despre cum să faci un lucru şi cum să nu-l faci …. şcoala este într-o continuă alergare ca tu să nu greşeşti, ca tot ce trebuie să înveţi să fie perfect schematizat, perfect aranjat, ca elevul să iasă o piesă perfectă. Toate bune şi frumoase până când se cade în extreme (şi de obicei aşa se întâmplă).

Să dau un exemplu aiurea ca să înţelegi “extrema” - dacă la teorie spune că “un bondar zboară de la stânga la dreapta” atunci conform teorii totul se opreşte aici.  Ştiuuuuu şi eu că de obicei definiţiile sunt înlocuite de altele noi, teoriile sunt combătute, Pământul se mişcă deşii după unii el nu ar trebuii să se  mişte … ştiu toate astea dar majoritatea dintre noi nu avem curajul să combatem cea ce învăţăm la şcoală şi în viaţă. Nimic nu mai există dincolo de teorie … iar dacă un copil spune “doamnaaaa, dar dacă bondarul poate zbura şi de sus în jos?” … ei bine atunci ce facem? De obicei ne uităm cruciş la el .. “pe asta de unde a mai scos-o” … ori îl contrazicem cu argumente solide  … ori îl pocnim şi cu asta basta.

Apropo … ai observat că aceia după care azi învăţăm sau pe care  îi admirăm sunt de regulă fix acei oameni care nu au făcut totul ca la carte?