Productivitatea depinde de angajat sau de angajator?
Alexandru Petras, 30 Iunie 2008Am auzit 1000 de manageri pana acum care justificau salariile mici date angajatilor prin urmatoarea replica : “ce sa fac omule daca astia stau toata ziua si nu produc nimic … de unde sa le dau bani? spune-mi si mie … de unde?”… si daca nu esti uns cu toate alifiile chiar esti tentat sa-i crezi.
Iata si raspunsul lui George Butunoiu, din dailybusiness.ro , care vine perfect in ajutorul meu:
“GB: Productivitatea nu este treaba angajatului, ci a managerului. Daca angajatul are posibilitatea sa munceasca putin si prost, o face instantaneu. Este treaba managerului sa se asigure ca muncitorul face mult mai mult decat il costa pe el ca proprietar de firma. Daca nu stie sau nu poate sa o faca, atunci trebuie sa renunte la afacere, sa se orienteze spre altceva. Oamenii de afaceri din alte tari se gandesc ani de zile inainte de a demara un proiect de afaceri si isi fac foarte multe calcule inainte de a face pasul.”
Parerea ta care este? Productivitatea depinde de angajat sau de angajator?
1 Iulie 2008, on 2:31 pm
Depinde de ambele parti, Alex. George Butunoiu are intr-un fel dreptate. Dar nu in totalitate. Acel patroon avea dreptate. E greu sa te confrunti cu angajati care inca au mentalitatea de dinainte de 1989. Nu toti oamenii au inteles ca e normal sa fie rasplatiti pentru indeplinirea obiectivelor. Si nu pentru stat pe scaun. Sigur ca, si managerul poate duce de abilitati de motivare si organizare. E un cerc vicios aici.
1 Iulie 2008, on 2:32 pm
Poate duce lipsa, am vrut sa scriu mai sus
.
1 Iulie 2008, on 2:40 pm
Foarte bun articol si foarte interesant blog.
1 Iulie 2008, on 6:46 pm
depinde de amnadoua. E un cerc, daca nu e recompensat cum trebuie, angajatul nu o sa fie productiv. daca managerul nu stie sa motiveze angajatii, iar nu e productivitate. Mai mare responsabilitate o are angajatorul
1 Iulie 2008, on 7:23 pm
@ovidiu: zici bine ca e greu sa muncesti cu aia de dinainte de 89 … daca ma gandesc bine si eu fac parte din generatia 80 :))
… dar pe mine ma doare un lucru: spre exemplu eu am un job in cadrul unei echipe … eu i-au un salariu egal cu al colegilor. Eu aduc plus valoare iar colegi zero valoare si uneori da si cu minus …. si totusi in cazul asta toata lumea este platita la fel. Daca ii spui lui patronakhe ca tie nu prea iti convine sa muncesti pentru 7 el te ia “motivarea resurselor umane” …un fel de moartea caprioarei dac vrei … frate “motivarea” nu mai are loc aici. vreau bani si vreau multi … atata timp cat stiu cata valoare adaugata aduc in firma. nu vreau ca munca mea sa acopere nemunca altora … din cate mi s-a spus asa ceva se practica inainte de 89 … dar eu azi nu sunt deacord.
@anonim: multumesc … si sper ca la urmatoarele comentarii sa nu mai fi un “anonim”. numele mic este ok
@banateanu: sunt deacord cu tine ca depinde de amandoi. sunt angajati care chiar daca sunt motivati (si financiar) tot se multumesc a se plafona. am obs ca multa lume fuge de munca, de responsabilitati de joburile unde punctele de atins intr-o zi sunt foarte bine conturate si vizibile
1 Iulie 2008, on 10:12 pm
Nu il cunosc pe George Butunoiu, dar sunt de acord cu ceea ce spune, mai putin ultima fraza: “Oamenii de afaceri din alte tari se gandesc ani de zile inainte de a demara un proiect de afaceri si isi fac foarte multe calcule inainte de a face pasul.”
Un angajat nu este motivat de bani si nici de atingerea unor obiective. Pentru el, obiectivele firmei sunt o prostie mare (cincinalele), iar banii trebuie sa ii primeasca pentru munca pe care o depune. Trebuie sa lucrezi in alta parte ca sa ii motivezi: recunoastere. Apoi, un om care nu face ceea ce ii place, nu va avea productivitate. Daca un programator e programator doar pentru ca a terminat automatica sau mai stiu eu ce facultate, insa nu ii place sa faca programe, el le va face “ca sa fie”, fara sa se gandeasca sa dea ce e mai bun.
Este de datoria managerului sa gaseasca omul potrivit la locul potrivit si sa ii recunoasca contributia. Este de datoria managerului sa creeze un sistem cu o productivitate crescuta; chiar nu cred ca este de datoria angajatului sa se gandeasca el ca daca are o productivitatea mai mare va fi mai bine pentru natiune.
Cum aduci recunoastere unui angajat? In primul rand prin firma din care face parte. De exemplu, Microsoft, Google si Yahoo isi motiveaza angajatii prin intermediul brandului: “Lucrez pentru x!” Nu “Lucrez pentru… o firma…”
10 Iulie 2008, on 6:43 am
E o vorba din popor: “pestele de la cap se impute!”.
nu vreau sa ma plang, mi-am gasit un oarecare echilibru personal, dar am constientizat cat de aiurea poate merge o activitate condusa prost.
Adaptata vorba, la titlul post-ului, ar suna: “productivitatea proasta de la sef vine!”
Seful (patron, manager desemnat de patron, sef desemnat de managerul general, etc… pe orice nivel al piramidei ierarhice) ar trebui sa aiba o strategie… o modalitate de a conduce echipa.
S-au vazut cazuri in care echipa era formata din oameni mediocri, dar bine condusi, au dat rezultate extraordinare… si cazuri in care echipa formata din mari experti, condusi prost, au dat rezultate slabe/falimentare.
In acest moment fac parte dintr-o echipa extraordinar de prost condusa. Nu numai ca nu dau randament in munca, dar sunt “bulversat” si la nivel personal. Imi place domeniul in care activez dar ma simt “legat de maini si de picioare”. Orice idee as avea e respinsa.
In fine
10 Iulie 2008, on 5:32 pm
@rast: intrebare: de ce nu pleci in alta parte? oare “un oarecare echilibru personal” nu inseamna defapt plafonare? si nu te teme de cuvant pentru ca , cel putin eu, am simtit pe pielea mea cum este sa fii plafonat (din vina mea sau a mediului de lucru)
10 Iulie 2008, on 6:47 pm
@Alexandru: Ai mare dreptate cu plafonarea…
. Si am luat masuri: mi-am luat acasa un PC performant si m-am pus cu burta pe carte. Teoria merge bine… caut o aplicatie in care sa ma implic.
am deja niste idei… de aplicatii web, in tehnologii moderne (AJAX, ExtJS, etc.)
De ce nu plec? Problema e mai ampla. In primul rand am 39 de ani… multe firme vor tineri.
Mi-am pus problema de a pleca si de a-mi gasi un alt rost prin viata abia cum 2-3 luni. Conform CV-ului meu, in Iasi nu am gasit job-uri. Abia acum vreo 2-3 saptamani mi-am dat seama ca ma plafonez
Aaa! Am o problema! “Nu se prinde” de mine limba engleza, oricate eforturi as face…
Dar nu disper
10 Iulie 2008, on 9:02 pm
@rast: ma bucur ca nu disperi …. si sper ca nu te-a suparat sinceritatea mea
sper sa ai spor si tu cum imi doresc si mie
11 Iulie 2008, on 6:52 am
@Alexandru: multa bafta si… inspiratie!