De ce iubesc Brăila

24 Octombrie, 2008

Braila, Dunarea, faleza, fintina

O poveste simplă.
Veneam de la muncă. În drum spre casă îmi zic “mamă ce poftă îmi este de o plăcintă cu mere”. Trec prin piaţă, iau 2 kg de mere, le pun într-o plasă de un leu şi îmi continui liniştit drumul.
Cum mergeam liniştit (gândindu-mă la plăcintă … desigur) PAC! mi se rupe sacoşa cu mere! Ce grozăvie!

O babă trece pe lângă mine şi spune “Ha-ha! Ţi s-a rupt sacoşaaaa!” … şi eu în gândul meu “Ştiuuu! Gura mă-tii de babă proastă!”
Toate merele mele erau împrăştiate peste tot. Încep agitat să le adun … îmi dau seama că sunt prea multe. Mă uit disperat în jurul meu … nu era niciun magazin de unde să pot cumpăra repede o sacoşă. La un moment dat de nicăieri apare o doamnă care foarte relaxată şi zâmbitoare scoate din poşetă o plasă şi mi-o oferă. Genial! nu?
Ce baftă am eu de oameni super-faini care mă salvează exact la momentul oportun.

11 comentarii

Leave a Reply