Alexandru PetraÅŸ

Atenţie: post pragmatic!

Mă întrebă foarte multă lume (ÅŸi nu înÅ£eleg de ce pe tocmai pe mine):  “de ce să mai dau frate la facultate … uite câtă lume face azi o facultate ÅŸi e ratată!” sau “de ce să mai dau frate la masterat … după 3 ani  de facultate nu crezi că mi-a ajuns ÅŸi mie … ÅŸi oricum nu ÅŸtiu nici cu facultatea asta ce mare sfârâială am să fac !” … ÅŸi pe bună dreptate … la ce folos să te mai agiÅ£i dacă nu eÅŸti în stare să-Å£i găseÅŸti singur o amârâtă de motivaÅ£ie.

Åži totuÅŸi pentru cei pragmatici din fire … pentru cei foarte pragmatici am un răspuns: Trebuie să dai la facultate sau la master (ÅŸi să le termini desigur) pentru a putea trece  de primul minut de discuÅ£ie cu viitorul tău angajator!
Ştiu că este foarte cinic  dar din experienţă îţi spun că  de cele mai multe ori aşa stau lucrurile. Angajatorul român are nevoie de două lucruri mari şi late:

1. să şti să faci ceva concret, să fi bun la ceva sau să ai o pasiune pe care el să o poată exploata cât mai curând posibil;
2. să ai o diplomă pentru a putea fi acoperit din punct de vedere legal şi moral;

AÅŸa că dacă în ultimă instanţă nu eÅŸti în stare să-Å£i găseÅŸti o motivaÅ£ie personală îndeajuns de bună poÅ£i să o foloseÅŸti pe cea mai pragmatică … “Vrei un job mai bun, o muncă mai placută, mai mulÅ£i bani în cont, maÅŸină de serviciu?” trebuie să faci ceva să treci măcar de primul minut al interviului … nu crezi?

Tinerii sunt cei care au cel mai mare avant in a schimba lucrurile. Flower power! De ce vor sa le schimbe? Pentru ca nu le inteleg. Atunci cand nu intelegi cu adevarat un lucru te apuci si-l schimbi, pentru a-l aduce la nivelul tau de cunoastere. Procesul de schimbare esueaza de fiecare data, dar (daca esti suficient de inteligent) castigi ceva: inveti de ce lucrurile sunt asa cum sunt, de ce e bine sa le intelegi sau macar sa le accepti (si sa nu incerci sa le schimbi). - Dragos Manac

Am auzit 1000 de manageri pana acum care  justificau salariile mici date angajatilor prin urmatoarea replica : “ce sa fac omule daca astia stau toata ziua si nu produc nimic … de unde sa le dau bani? spune-mi si mie … de unde?”… si daca nu esti uns cu toate alifiile chiar esti tentat sa-i crezi.
Iata si raspunsul lui George Butunoiu, din dailybusiness.ro , care vine perfect in ajutorul meu:

“GB: Productivitatea nu este treaba angajatului, ci a managerului. Daca angajatul are posibilitatea sa munceasca putin si prost, o face instantaneu. Este treaba managerului sa se asigure ca muncitorul face mult mai mult decat il costa pe el ca proprietar de firma. Daca nu stie sau nu poate sa o faca, atunci trebuie sa renunte la afacere, sa se orienteze spre altceva. Oamenii de afaceri din alte tari se gandesc ani de zile inainte de a demara un proiect de afaceri si isi fac foarte multe calcule inainte de a face pasul.”

Parerea ta care este? Productivitatea depinde de angajat sau de angajator?

Ce fac? Stau patru-cinci ani la scoala zi se zi, imi iau examenele cu brio si apoi ma duc cu patalamaua si ma angajez pe salariul minim pe care mi-l ofera studiile superioare - undeva la 200 si ceva de euro, sau ma angajez din primul an, iau lumea in piept, fac rabat la notele de la scoala, dar acumulez un car de experinta?
(sursa: Andreea Groenendijk )

Acum e cam tarziu sa-mi pun aceasta intrebare … pentru ca eu am ales deja drumul experientei.
O fi bine? … o fi rau?

In vara anului acesta termin facultatea (management) … tot in acesta vara se implinesc 3 ani de cand m-am angajat pentru  prima data. Daca este sa fac azi o analiza la rece nu regret nicio secunda decizia de acum cativa ani de a muncii si a incerca sa invat cat mai mult cu putinta.

Sti ce-mi place cel mai mult? Studentii care se angajeaza pentru prima data imediat dupa terminarea facultatii. Sunt tare scumpi.

Tin minte ca acum un an de zile (pe cand lucram la o firma de distributie) am ajutat la intregul proces de recrutare pentru a marii echipa. Interviurile s-au dat pentru pozitia de agent vanzari si vreau sa-ti spun ca am avut o gramada mare de proaspeti absolventi de ASE Bucuresti, de la Galati, de la Iasi … oameni cu specializari importanteeeee si care s-au prezentat la interviu cu … mama, cu tata, cu cv scris cu pixul, cu cv in care era scrisa adresa si scoala si atat, fara cv si cu intrebarea daca am eu unul care sa-l completeze mai apoi si o gramada de pupeze care ori nu stiau sa deschida gura la intrebarile mele (si gandestete ca eu nu ii angajam ci doar faceam  o mica selectie) sau erau foarteeee tupeisti (ca cat de bine stiu ei  din carti cum e cu vanzarile astea).
Foarte tare frate!

Asa ca dragii mei  studenti  si absolventi de maine (care inca mai stati pe banii lui mamica) am un singur sfat: Stati frumusel si invatati, luati note mari si frumoase … bine? si dupa ce considerati ca ati terminat de invatat va astept … in piata!