alexandru petraş

Update 01 decembrie: vă mulţumesc pentru comentarii, emailuri, telefoane … contează foarte mult pentru mine. Şi vorba cântecului - Show Must Go On.

Defapt nu este un zvon … este o treabă la care mă gândesc foarte serios … şi o să mă mai gândesc o vreme. Sincer nu mai găsesc motive pentru care să fiu aici.

Nu sunt dezamăgit, frustrat sau supărat pe ceva anume. Sunt doar într-un moment in care trebuie să iau o serie de decizii. Blogul mi-a oferit o grămadă de experienţe faine, am învăţat enorm, am cunoscut o tonă de oameni geniali … deci nu am de ce sa fiu împotriva bloggingului.

Să vedem … mă mai gândesc dacă renunţ sau nu.

Qwitter este o unealtă twitter super tare!  Prin Qwitter primesti un e-mail atunci  când  cineva nu te mai urmăreşte. Simplu şi util.  “Idiotul” de pe twitter nu mai are nicio şansă.

Am fost zilele trecute în Carrefour Armonia (al doilea magazin Carrefour din Brăila). Întreaga experienţă a fost una cât se poate de urâtă. Dar nu despre asta am să vă vorbesc. Am avut un dialog super inteligent cu cei din acel magazin …  din care amintesc:

• “În mod normal clienţii noştri primesc de la muncă 23 de bonuri. Aşa este legal.” - adică eu sunt anormal dacă am avut 40 de bonuri .. nu? Angajatul Carrefour încerca să-mi explice logic de ce eu nu puteam plăti cumpărăturile cu 40 de bonuri. Logica mea căuta un afiş care să spună asta clientului .. dar nu există … logic.
• “Clienţii noştri cunosc politica noastră internă” - zău? Asta este una din cele mai idioate replici.  De unde cunosc eu politica internă? Eu ştiam că politica internă e o chestiune prin care organizaţia se autoreglementează … nu? ce treabă am eu (ca şi client) să cunosc o politică internă sau alta?

Am primit  de la o prietenă o poveste care te schimbă mult. O poveste care te inspiră. Un film scurt dar fascinant. Sunt “obligat” să-l dau mai departe. The Dream Comes True … şi este adevărat!

Sunt super amuzat de o fază care se tot repetă de câteva săptămâni. Am decis acum ceva vreme în urmă să mă las de fumat. Dar lumea pare … foarte indignată:

• dar ce-ai păţit dragă?
• eşti răcit?
• hai … fii serios dragă … tu să nu mai fumezi?
• te-ai pocăit cumva?
• hai … fii serios dragă … nu ai bani de ţigări? ia de la mine o ţigare …

Majoritatea reacţiilor se încadrează în cele de mai sus. 9 din 10 îşi pun întrebarea “de ce?” … deşi motivele sunt bine ştiute de toată lumea. Până la urmă cred că nu e bine să te laşi de fumat.

Şi mai este o chestie pe care abia azi am observat-o. De când m-am lăsat de fumat nu m-am ferit de fumători. Am rămas aceelaşi. Azi am ales să stau la muncă într-o zonă destinată nefumătorilor. Booring! În sala “fumăcioşilor” lumea râdea în hohote … aici toată lumea semăna cu nişte girafe plictisite. În sala “fumăcioşilor” erau toţi prietenii mei … aici erau doar nişte girafe  necunoscute.

Tutunul dăunează grav personalităţii?