alexandru petraş

Între gara şi autogara din Constanţa este un drum de aproximativ 200 de metri … nu ştiu câţi dintre voi ştiu zona  dar oricum ideea este că undeva pe drumul ăsta (pe partea dreaptă cum pleci dinspre gară) este un loc unde pe vremuri scria mare: “Transport colete şi persoane Turcia”. Când eram eu mai mic toată zona aia de la Marea Neagră se învârtea în jurul Turciei. Aveam blugi de la turci, aveam săpun, dero, ligheane, haine de piele, gumă, bomboane … dar ce nu aveam … bărbaţii de pe la noi se duceau la turci să muncească  pentru că erau mai bine plătiţi chiar şi fetele noastre se duceau la “Turcia” … în schimb de experienţă  desigur. Totul era Turcia. Iubeam Turcia.

Azi trec prin zona aia şi văd acelaşi loc, aceeaşi turci alergând pe acolo numai că bannerul era oleacă schimbat … - “Transport colete şi persoane Italia”.
Acum polul s-a mutat de la Răsărit la Apus … oricum ideea rămâne aceeaşi - Totul este Italia. Iubim Italia.

… şi că tot veni vorba despre turci … am auzit zilele trecute pe doi turişti care treceau pe lângă un grup de turci zicând: “Uite domle! Nu scapi de ţigani nici măcar aici!”

Suntem un popor de weekend … nu? Să-i vezi pe colegii mei vineri dimineaţă cum spun în gura mare - “Mamăăăăă dacă scap şi de ziua de aziii!!!”. Dacă scapi  … urmează weekendul. Şi ce faci în weekend?

Pentru mine sâmbătă înseamnă o întâlnire cu o prietenă, apoi concertul Voltaj de la ora opt pm iar la sfârşit “Noaptea devoratorilor de publicitate”. Iar mâine mă duc la  “Vama”. Şi şti ce este mişto? că nici nu trebuie să ies din oraş ca să am un weekend reuşit.

Update:
Un weekend minunat !

Azi au început zilele Brăilei … pe căldura asta dragii mei! … pe căldura asta!!! Totuşi o prietenă  bună m-a convins  să ies din nou din casă şi să mergem să-l întâlnim pe scriitorul Tudor Octavian (care a revenit în oraşul natal cu această ocazie). Omul ăsta este printre puţinii ziarişti pe care îi apreciez … şi după întâlnirea de azi cred că-l apreciez oleacă mai mult. Am crezut că întâlnirea va fi una plicticoasă şi foarte “înăbuşitoare” … totuşi aerul condiţionat al bibliotecii şi o mână de oameni foarte liniştiţi au transformat cele două ore de “Tudor Octavian” într-o întâlnire foarte, foarte  plăcută … şi mă văd nevoit să-i mulţumesc lui Gabi pentru faptul că m-a scos din casă.

Din păcate eu am renunţat la televizior aşa că nu-l mai pot vedea pe micile ecrane … am să mă rezum la articolele din jurnalul.ro cât despre cărţile lui  am să le las oleacă mai pe răcoare că acum tare nu merg. Cu ocazia asta mi-am achiziţionat două volume cu “Povestiri Alese” semnate de acest autor şi cu autograf de la maestru “ca de la neblogger la bloghist” :)). Sper cu această ocazie ca domnişoara Cornelia să mă aibă în calcul pentru următorul  schimb de cărţi organizat de ea … gata m-am săturat să tot citesc numai cărţi&reviste de business … vreau şi ceva poveşti.

Povestea Tudor Octavian cum la 50 de ani a avut un moment de cumpănă şi atunci a decis ca din acel moment să facă numai lucruri care-i fac plăcere. Pasiunea cu care îşi povestea “poveştile” m-a facut şi pe mine să i-au o decizie destul de importantă  … am 24 de ani şi nu am niciun chef să aştept până la 50  aşa că mă pun pe treabă !

Din păcate timpul, căldura şi nervii mei slăbiţi nu mi-au mai permis să ajung la ziua “concluziilor” din cadrul simpozionului “Rebranding Brăila”.  Este nostim că unii oameni  (care nu mă cunosc prea bine) şi-au permis luxul să spună despre mine că sunt un om care critică totul absolut gratuit, că aş face parte din categoria aceea a oamenilor care au ideei şi capacitate dar care nu fac nimic pentru Brăila … şi multe alte acuzaţii spuse doar de amorul artei.

Defapt am un mare secret pentru voi -  eu am făcut enorm de mult bine urbei mele … am 24 de ani, de la 18 ani muncesc şi plătesc taxe şi impozite în acest oraş, de 10 ani folosesc  transportul public şi de 10 ani lună de lună îmi cumpăr abonament, de la 18 ani particip la toate alegerile locale, am participat activ la viaţa politică,  am participat activ în cadrul unor ong-uri locale, am strâns gunoaiele pe care brăilenii le lasă în parcuri, nu arunc pe jos, nu ascult manele  la maxim, am terminat o  facultate în oraşul acesta, iubesc o fată din oraşul acesta, acum câteva luni am decis să rămân în Brăila pentru că îmi pare a fi o oportunitate  prezenţa mea pe această piaţă …  şi sper ca în viitorul apropiat să-mi deschid chiar şi un business în acest oraş.

Şi cu toate astea eu sunt un brăilean prost … un cetăţean care nu face cinste oraşului acesta … nu? Sunt prost că am decis să rămân … pentru că voi toţi cei care vreţi să faceţi rebranding Brăilei nu a-ţi înţeles un  lucru super important - un brand de loc se construieşte cu oameni şi prin oameni! Ori dacă tinerii noştri aleg să plece şi să nu se mai întoarcă, dacă copii personalităţilor locale sunt şcoliţi şi muncesc în alte oraşe sau prin alte ţări  … dacă nici măcar fata primarului nu poate să fie alături de tatăl ei pentru a reconstrui acest oraş … atunci cu cine şi pentru cine doriţi să faceţi rebranding? E ca şi cum ai avea un parc foarte mare şi foarte frumos pentru copii dar fără copii … e frumos parcul dar e inutil …

Cum spuneam şi în update-ul din postul trecut am fost invitat la “Rebranding Brăila” …  am primit  ieri o  invitaţie de la o veche şi bună prietenă care organizează acest eveniment.

Singurul lucru pe care îl retrag acum din postul trecut sunt “plicticoşii şi plictisiţii”  … pentru că oamenii prezenţi la eveniment chiar au fost foarte activi şi dinamici.
Gazda  prezentărilor de ieri a fost Marian Coman un om care s-a luptat oleacă cu nişte mori de vânt dar care  a reuşit în cele din urmă să termine seara în picioare … bravo mon cher!:)  Ce mă bucur este faptul că am reuşit să-l cunosc pe Marian şi offline nu doar din presă/bloggosferă.

Acum întorcându-ne oleacă la ce ne doare am şi eu o singură remarcă - la “Rebranding Brăila” am avut impresia că asistam la o discutie despre fotbal …. adică toată lumea se pricepea de minune şi fiecare în parte reuşea să fie un mic brand manager. Cred că avem o problemă acută în România  în a învăţa să ne facem treaba noastră cât mai bine şi în a lăsa treaba altora în seama celor care trebuie  şi se pricep să o facă. Dacă e să fiu pragmatic până la capăt un proces de rebranding trebuie făcut de profesionişti nu de “societatea civilă”. Societatea civilă trebuie doar să fie dispusă să accepte schimbarea acolo unde este binevenită şi măcar în sensul ăsta evenimentul este super grozav.

Nu am să epuizez subiectul azi pentru că “Rebranding Brăila” se întinde pe parcursul a patru zile … şi până joi  voi trage concluziile finale. Aşa că dacă vrei să vorbim despre fotbal rebranding ne vedem până pe 14  la sediul Şcolii de gastronomie “Bella Italia”, din strada Plevnei nr. 176 (e chiar lângă Bella doar că pe colţ).